Piloți Britanici: Antrenament Blocat?

Un flux constant de piloți bine pregătiți este vital pentru orice forță aeriană modernă. Cu toate acestea, Forțele Aeriene Regale (RAF) din Marea Britanie se confruntă cu o provocare majoră: pregătirea piloților nu se desfășoară suficient de rapid. Ceea ce ar trebui să fie un program de doi sau trei ani, se întinde acum pe o perioadă de până la opt ani. Această problemă a ieșit la iveală anul trecut, printr-o scurgere de documente interne ale RAF către Sky News, aruncând o lumină crudă asupra unei situații critice și persistente. În timp ce sursele oficiale susțin că este o provocare așteptată în contextul operațional actual, unii o numesc „cea mai mare încurcătură din RAF”. Indiferent de etichetă, rezultatul este același: armata britanică are nevoie de mai mulți piloți de avioane rapide, dar se confruntă cu întârzieri semnificative în procesul de pregătire.

De Ce S-a Ajuns La Acest Blocaj?

Acumularea fără precedent de întârzieri în sistemul de pregătire a piloților pare a fi rezultatul unei confluențe de factori, atât probleme pe termen scurt, cât și pe termen lung. Printre acestea se numără disponibilitatea limitată a avioanelor de antrenament și problemele de capacitate, dar și lipsa de reziliență încorporată în Sistemul Militar de Antrenament de Zbor (Military Flying Training System – MFTS) încă de la concepția sa. Cererile operaționale crescute asupra Forțelor Aeriene Regale, în special în contextul agresiunii rusești în Europa, au însemnat, de asemenea, că avioanele rapide în sine sunt mai puțin disponibile pentru antrenament avansat. Deși este de așteptat ca o forță aeriană de dimensiuni mici să jongleze cu cereri concurente într-un mediu provocator, aceste probleme s-au împletit într-o situație gravă pentru aviația militară britanică. Deși secretarul de stat Ben Wallace a cerut șefului Forțelor Aeriene Regale, vice-mareșalului aerian Sir Mike Wigston, ca rezolvarea problemelor de antrenament să fie „singura sa prioritate” încă din 2019, problemele din acest proces vor necesita ani pentru a fi soluționate. Până atunci, chiar dacă Forțele Aeriene Regale susțin că își pot îndeplini toate angajamentele operaționale, persistă o neliniște semnificativă în comunitatea aviației militare. Având în vedere tendința guvernelor de toate partidele de la sfârșitul Războiului Rece de a se aștepta ca forțele armate britanice să facă mai mult cu mai puțin, programul de antrenament al piloților oferă o poveste de avertizare pentru planificarea viitoare într-un context mai incert, inclusiv pentru viitoarea actualizare a Documentului de Comandă a Apărării – construirea rezilienței de la început poate costa puțin mai mult, dar merită pe termen lung.

Sistemul de Antrenament al Piloților Britanici

Forțele Aeriene Regale, Corpul Aerian al Armatei și Arma Aeriană a Flotei Marinei Regale își antrenează în prezent piloții în cadrul Sistemului Militar de Antrenament de Zbor (MFTS), împărțit în trei fluxuri principale: avioane rapide (fast jet), multi-motor (care acoperă aeronavele de transport și de supraveghere) și elicoptere (rotary wing). Fiecare recrut completează inițial antrenamentul de ofițer și antrenamentul de zbor elementar. Ulterior, recruții pentru avioane rapide își „obțin aripile” prin antrenamentul de bază pe aeronava Beechcraft Texan T1 la RAF Valley. Aceștia finalizează apoi antrenamentul avansat pe un Hawk T2, tot la RAF Valley, în timp ce primesc instruire în tactici și război aerian. Odată ce au trecut cu succes de această etapă, sunt alocați unei Unități de Conversie Operațională (OCU) în funcție de tipul de avion pe care îl vor pilota – Escadrila nr. 29 la RAF Coningsby pentru Typhoon, sau Escadrila nr. 207 la RAF Marham pentru F-35B Lightning II – unde învață specificul operațional și tactic al aeronavei lor.

Amploarea Blocajului: Cifrele Vorbesc de La Sine

Documentele scurse obținute de Sky News au arătat că peste jumătate dintre cei aflați în procesul de antrenament de zbor la mijlocul anului 2022 – 347 din 596 de militari, din toate cele trei servicii – fie așteptau un loc disponibil la un curs de antrenament, fie se aflau la un curs de „reîmprospătare”. Astfel de cursuri sunt urmate atunci când întârzierile în avansarea la următoarea fază de antrenament sunt atât de lungi încât abilitățile lor existente nu mai sunt considerate actuale. Doar 11 recruți de avioane rapide au ajuns la conversia operațională pentru Typhoon sau F-35B în acel an, în ciuda faptului că erau disponibile 43 de locuri pentru această etapă finală. Informațiile publicate de Ministerul Apărării în baza unei cereri în temeiul Legii privind Libertatea Informației, în jurul aceleiași perioade, au reflectat aceste întârzieri, estimând un timp de antrenament între antrenamentul inițial și conversia operațională pentru recruții piloți de avioane rapide la 77 de luni, când ar trebui să dureze aproximativ 31 de luni. Întârzieri similare au fost înregistrate și pentru fluxurile multi-motor și elicoptere. Un răspuns scris din partea ministrului responsabil, la scurt timp după aceea, a oferit cifre privind numărul de personal în așteptare la diferite etape ale antrenamentului, cu un total de peste 300 de persoane în așteptare în diverse fluxuri. Piloții aflați în așteptare pentru un curs sunt folosiți în diverse roluri la bazele militare din țară, dar rămâne faptul că ar trebui să învețe să-și piloteze aeronavele. Găsirea și remedierea problemelor care cauzează și exacerbează întârzierile în antrenament vor fi vitale dacă forțele armate britanice vor să obțină piloții de care au nevoie.

Pentru a ilustra mai bine decalajul, iată o comparație a timpilor de antrenament:

Și o comparație a locurilor disponibile versus ocupate la OCU pentru avioane rapide în 2022:

Provocări Pe Termen Scurt: Probleme cu Motorul Hawk și Capacitatea

Probleme cu Motorul Hawk

Recruții piloți de avioane rapide utilizează avionul de antrenament Hawk T2, o versiune semnificativ actualizată a avioanelor Hawk T1 utilizate cel mai faimos de echipa de acrobație aeriană Red Arrows. Documentele scurse din 2022 au evidențiat o problemă „emergentă” cu motoarele avioanelor Hawk T2, despre care se estima că va afecta probabil capacitatea de antrenament pentru următorii trei ani, crescând timpii de așteptare pentru recruții de avioane rapide. Acest lucru s-a dovedit brusc a fi adevărat la începutul anului 2023, când problemele motorului au determinat Forțele Aeriene Regale să consemneze întreaga flotă T2 ca o „precauție”, deși zborurile au fost reluate la scurt timp după aceea. În timpul unei sesiuni de audieri în fața Comisiei de Apărare a Camerei Comunelor în mai, viceamiralul Richard Thompson, director general aer la Defence Equipment and Support, a confirmat că problema actuală de disponibilitate cu Hawk T2 „se datorează exclusiv motorului”. El a explicat că durata de viață operațională a două dintre componentele motorului său (compresorul și turbina) a trebuit să fie retrogradată din cauza „problemelor de proiectare și fabricație” și că lucrul cu producătorii la un plan de remediere ar însemna că programul va fi „înapoi la nivelul la care trebuie să fim la începutul anului 2025”. Încă din octombrie 2022, ministrul de stat a confirmat în Camera Comunelor că Ministerul Apărării lua în considerare ocolirea întârzierilor prin trimiterea unor recruți piloți de avioane rapide la aliați și parteneri pentru antrenament, inclusiv la programul NATO Joint Jet Pilot Training din Statele Unite. În timpul sesiunii comisiei din mai 2023, șeful Statului Major al Forțelor Aeriene, Sir Richard Knighton, a declarat că problemele de disponibilitate ale Hawk au însemnat că aproximativ 27 de recruți de avioane rapide erau planificați să se antreneze în străinătate înainte de a se întoarce în Regatul Unit la unitățile lor de conversie operațională. El și-a exprimat speranța că programul Hawk se va recupera rapid și nu va necesita ca atât de mulți să plece în străinătate, dar a adăugat că „nu vom reduce acest număr, astfel încât să ne protejăm împotriva unor probleme suplimentare cu motorul Hawk”.

Probleme de Capacitate și Disponibilitate Instructori

Ca parte a unui acord cu Qatar privind vânzarea de Typhoon-uri, Regatul Unit a fost de acord să antreneze 32 de piloți qatarezi pe aceste avioane printr-o escadrilă comună de antrenament qatarezo-britanică. O sursă din apărare citată în reportajul Sky News despre documentele scurse a exprimat îngrijorarea că acest lucru absorbea spațiul de antrenament limitat, contribuind la întârzierea piloților britanici în aderarea la unitatea lor de conversie operațională pentru Typhoon la RAF Coningsby. Ar putea exista, de asemenea, un impact similar din angajamentul recent al Regatului Unit de a oferi antrenament de avioane rapide pentru piloții ucraineni, deși un astfel de impact va fi neclar până când detaliile antrenamentului vor fi pe deplin stabilite. Impactul agresiunii rusești în Ucraina a fost resimțit, de asemenea, la o scară mai largă. Necesitatea ca piloții britanici să participe la operațiuni și la exerciții cu aliații și partenerii este în creștere în contextul actual de tensiuni sporite în Europa, ceea ce pune mai multă presiune asupra instruirii. Mai multe avioane rapide care patrulează cerul înseamnă mai puține aeronave disponibile pentru antrenament, atât pentru a aduce noi piloți în sistem, cât și pentru a menține abilitățile piloților actuali la zi. De exemplu, Sky News a raportat că cursurile de antrenament pentru conversia operațională pe Typhoon la RAF Coningsby au fost afectate de faptul că instructorii de acolo au fost nevoiți să-și ia timp liber pentru a pregăti acele aeronave ca parte a procesului de alertă de reacție rapidă. Disponibilitatea instructorilor a fost, de asemenea, semnalată ca o problemă. Documentele scurse au inclus o prezentare internă care a ridicat îngrijorări cu privire la piloții calificați care părăsesc Forțele Aeriene Regale pentru locuri de muncă mai bune în altă parte, în loc să rămână în roluri de instructor. Potrivit documentelor, „Atracția este atât de mare dintr-un bazin atât de mic încât ne apropiem de un punct de masă critică”. Forțele Aeriene Regale au negat că aceasta este o problemă serioasă, cu „niciun exod în masă”, și este dificil de judecat dacă acest lucru afectează într-adevăr grav antrenamentul.

Provocări Istorice: Lipsa de Reziliență

Problemele motorului Hawk și potențialele probleme de capacitate sunt ambele factori pe termen rezonabil de scurt și pot fi remediate cu puțină determinare și o bună planificare. Contextul mai larg al antrenamentului de zbor, însă, se poate dovedi mult mai dificil de rectificat. În comun cu multe națiuni occidentale, Regatul Unit a profitat de oportunitatea „dividendei păcii” după căderea Uniunii Sovietice pentru a-și reduce forțele armate și a cheltui mai puțin pe apărare. Escadrilele de primă linie ale Forțelor Aeriene Regale au fost micșorate, iar planurile de privatizare a antrenamentului de zbor în cadrul Sistemului Militar de Antrenament de Zbor erau în curs. Contractul inițial din 2008 a fost câștigat de Ascent, o societate mixtă între Babcock și Lockheed Martin, oferindu-i 25 de ani de antrenament pentru un număr stabilit de recruți piloți în cele trei fluxuri: avioane rapide, multi-motor și elicoptere. Dimensiunea acestui „număr stabilit” a fost punctul nevralgic pentru Ministerul Apărării – câți piloți aveau nevoie Forțele Aeriene Regale și celelalte servicii? Având în vedere că diverse revizuiri ale apărării ajustau continuu nivelurile forțelor armate într-un context de reducere a cheltuielilor, în special în 2010, forțele armate au întâmpinat dificultăți în a conveni asupra capacității de antrenament necesare. Două tabere s-au cristalizat – o parte a apreciat presiunea de a reduce cheltuielile, recomandând, prin urmare, o capacitate de antrenament doar pentru numărul minim de piloți necesari operațional, în timp ce cealaltă parte a susținut că ar trebui luate în considerare locuri suplimentare pentru a oferi reziliență și o capacitate sporită în caz de nevoie. Prima tabără a câștigat, dar cu ce cost? Așa cum a declarat o sursă de rang înalt pentru Sky News, „Sistemul a fost redus pentru a funcționa doar dacă totul decurge perfect.” Knighton a ridicat o problemă similară ca parte a recentelor sale audieri în fața Comisiei de Apărare. Dimensiunea Sistemului Militar de Antrenament de Zbor a fost convenită în jurul anului 2012 prin procesul menționat mai sus, dar revizuirea apărării din 2015 a marcat o perioadă de schimbări semnificative în cadrul Forțelor Aeriene Regale – începând de atunci, fiecare aeronavă (cu excepția Hawk) a fost înlocuită, cu un număr tot mai mare de escadrile Typhoon și viitoarea sosire a F-35B. Knighton a remarcat că până în 2019, când toate aceste noi aeronave intrau în serviciu, a existat o creștere bruscă a numărului de recruți piloți care aveau nevoie de antrenament – aceeași creștere care încă se mișcă prin sistem. Deși Knighton pare încrezător că sistemul va fi capabil să absoarbă acest lucru în cele din urmă și să revină la normal, este clar rezultatul reticenței anterioare de a include capacitatea de creștere în cadrul sistemului.

Rezolvarea Problemei și Lecțiile Învățate

Deși Forțele Aeriene Regale își îndeplinesc angajamentele operaționale și nu există nicio sugestie că nu vor reuși să facă acest lucru în viitor, blocajul în antrenamentul piloților nu poate fi ignorat. O revizuire internă comandată de secretarul de stat în 2022, în urma scurgerilor, deși nu este disponibilă publicului, a identificat, sperăm, modalități prin care sistemul poate fi îmbunătățit. Viitoarea actualizare a Documentului de Comandă a Apărării, însoțită de Revizuirea Integrată, va fi examinată cu atenție de comunitatea aviației militare în căutarea unor soluții. Iar ancheta în curs a Comisiei de Apărare privind achizițiile de aviație include antrenamentul militar de zbor – sugestiile lor pentru rezolvarea problemelor ar trebui luate în serios de Ministerul Apărării și de Forțele Aeriene Regale atunci când raportul anchetei va fi publicat. În cele din urmă, problema antrenamentului de avioane rapide este una pe care o vedem reflectată mult prea des în armatele din întreaga lume – competiția dintre investiția în reziliență și reducerea lucrurilor la minimul necesar. Lecția pe care ar trebui să o învățăm din programul militar de antrenament de zbor al Forțelor Aeriene Regale este una de care planificatorii militari din multe națiuni ar trebui să țină cont – puțină reziliență ajută mult.

Întrebări Frecvente (FAQ)

• Cât de grave sunt întârzierile în antrenamentul piloților britanici?
  Programul de antrenament pentru piloții de avioane rapide, care ar trebui să dureze 2-3 ani, se extinde acum până la 8 ani. Peste jumătate dintre recruți (347 din 596) așteptau un loc sau erau la cursuri de reîmprospătare la mijlocul anului 2022.
• Care sunt cauzele principale ale acestor întârzieri?
  Cauzele sunt multiple: probleme cu motoarele avioanelor de antrenament Hawk T2, lipsa de capacitate în sistemul de antrenament (agravată de antrenamentul piloților din Qatar și Ucraina), cererile operaționale crescute asupra RAF care reduc disponibilitatea aeronavelor pentru antrenament, lipsa instructorilor și, fundamental, o lipsă de reziliență încorporată în sistemul de antrenament de la început, rezultată din decizii de reducere a cheltuielilor post-Război Rece.
• Ce măsuri se iau pentru a rezolva problema?
  Se lucrează la remedierea problemelor motorului Hawk T2 (estimat pentru începutul lui 2025), se trimit recruți la antrenament în străinătate (ex. SUA), iar Ministerul Apărării a comandat o revizuire internă. Soluții sunt așteptate și din viitoarea actualizare a Documentului de Comandă a Apărării și din raportul Comisiei de Apărare a Camerei Comunelor.
• Va afecta acest blocaj capacitatea operațională a Forțelor Aeriene Regale?
  RAF susține că își poate îndeplini angajamentele operaționale actuale. Cu toate acestea, există o neliniște semnificativă în comunitatea militară, iar întârzierile prelungite ar putea avea implicații pe termen lung asupra numărului de piloți disponibili și a experienței lor, dacă nu sunt abordate eficient.

Dacă vrei să descoperi și alte articole similare cu Piloți Britanici: Antrenament Blocat?, poți vizita categoria Fitness.