29/11/2021
Pregătirea militară modernă este o artă complexă, o știință în continuă evoluție, adaptată cerințelor unui câmp de luptă din ce în ce mai imprevizibil. Pentru Armata Britanică, obiectivul suprem al antrenamentului este pregătirea impecabilă pentru misiunile operaționale, în special cele de înaltă intensitate, desfășurate în zone fierbinți precum Afganistanul și Irakul. Aceasta nu se referă doar la antrenamentul fizic, ci la o gamă largă de sisteme de pregătire de vârf, concepute pentru a simula cu fidelitate condițiile reale de luptă, permițând personalului militar să își dezvolte abilitățile și să își testeze rezistența mentală și fizică în cele mai dificile scenarii.
Sisteme Terestre de Pregătire
Armata Britanică utilizează o serie de sisteme avansate pentru a pregăti forțele terestre înainte de desfășurarea operațională. Acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea coeziunii unităților și a capacităților de comandă și control.
Pregătirea de Comandă și Stat Major
Un element central în pregătirea forțelor terestre este sistemul de Antrenament pentru Comandă și Stat Major (Command & Staff Training – CAST). Acesta include două componente majore: Antrenorul de Brigadă și Grup de Luptă (Brigade and Battle Group Trainer – BBGT) și Antrenorul pentru Formațiuni Superioare (Higher Formation Trainer – HFT). Aceste sisteme permit ofițerilor și personalului de stat major să exerseze procesele decizionale și planificarea operațională la niveluri strategice și tactice înalte. Există trei centre CAST, situate la Warminster și Catterick în Marea Britanie, precum și la Sennelager în Germania, facilitând accesul și flexibilitatea antrenamentelor pentru diverse unități. Pe lângă acestea, Antrenorul de Comandă și Control al Grupului de Luptă (Battlegroup Command & Control Trainer – BC2T) este conceput specific pentru a pregăti comandanții de unitate și personalul lor într-un mediu de arme combinate, asigurând o înțelegere profundă a interacțiunilor dintre diferite tipuri de forțe pe câmpul de luptă.
Simulări Tactice de Forță Combinată
Sistemele de Antrenament Tactic al Armelor Combinate (UK Combined Arms Tactical Training – UK CATT) reprezintă coloana vertebrală a pregătirii la scară largă. Acestea sunt găzduite în două facilități majore, la Warminster, Marea Britanie, și la Sennelager, Germania. Fiecare dintre aceste centre masive dispune de 98 de simulatoare interconectate pentru vehicule blindate și infanterie, toate sub același acoperiș. Această infrastructură impresionantă permite antrenamentul unei întregi brigăzi sub comanda propriilor ofițeri, oferind o experiență de luptă virtuală de o acuratețe remarcabilă. Pe lângă simulările la scară largă, există și Antrenorul de Luptă Corp la Corp Debarcat (Dismounted Close Combat Trainer – DCCT), o simulare interioară bazată pe laser, destinată antrenamentului individual și colectiv până la nivel de secțiune. Aceasta permite soldaților să își perfecționeze tehnicile de luptă în spații închise, fără riscurile asociate cu muniția reală. Mai mult, Simularea Angajamentului Tactic (Tactical Engagement Simulation – TES), împreună cu Simularea Efectelor Armelor cu Foc Direct (Direct Fire Weapon Effects Simulation – DFWES) și Simularea Efectelor Armelor de Zată (Area Weapons Effects Simulation – AWES), sunt utilizate pe scară largă atât în Marea Britanie, cât și la Unitatea Britanică de Antrenament a Armatei Suffield (BATUS) din Canada, unde se desfășoară exerciții regulate cu numeroase unități britanice, oferind o experiență de luptă dinamică și interactivă, în care laserele înlocuiesc gloanțele.
Antrenamentul în Mediu Urban (MOUT/FIBUA)
Un domeniu critic și extrem de dificil al pregătirii militare este cel legat de operațiunile în teren urban. Lupta împotriva unui inamic determinat în zonele construite a fost întotdeauna periculoasă, chiar și pentru armate mari și bine echipate, așa cum se vede în conflictele contemporane din Afganistan și Irak. Cel mai mare provocare o reprezintă curățarea casă cu casă a unui inamic fanatic, dispus să moară pentru cauza sa. Termenii folosiți pentru aceste scenarii includ Lupta în Zone Construite (Fighting In Built-Up Areas – FIBUA) și Lupta în Obiective Fortificate (Fighting in Fortified Objectives – FIFO). Operațiunile mai generale sunt rezumate ca Operațiuni Militare în Teren Urban (Military Operations in Urban Terrain – MOUT), deși termenul Operațiuni în Zone Construite (Operations in Built-Up Areas – OBUA) este, de asemenea, întâlnit. Marea Britanie tinde să utilizeze termenul FIBUA, în timp ce SUA preferă MOUT. Deși la o primă vedere par similare, MOUT este un termen mai larg, care cuprinde FIBUA și multe altele. Termenul Operațiuni Urbane Comune (Joint Urban Operations – JUO) este, de asemenea, utilizat, SUA având o ramură JUO la Centrul Comun de Luptă (Joint Warfighting Centre – JWFC) din Norfolk, Virginia. Organizații similare există și în alte țări, în special în cadrul NATO.
Provocările Războiului Urban
Amenințările în războiul urban sunt multiple și complexe: lunetiști în clădiri, ambuscade, Dispozitive Explozive Improvizate (IED-uri) și capcane destinate patrulelor și convoaielor. În plus, există opoziție civilă, ostilitate deschisă și ascunsă, insurecții, revolte și tulburări civile. Toate acestea necesită un nivel excepțional de pregătire și adaptabilitate din partea personalului militar.
Metode Inovatoare de Antrenament Urban
Cum pot fi gestionate aceste situații dificile în cadrul antrenamentului? Un aspect crucial este modelarea populației locale ca parte a exercițiilor de pregătire. Actori sau figuranți îmbrăcați corespunzător pot fi instruiți să se comporte similar cu ceea ce se experimentează în țara respectivă, de la prietenos, la indiferent, ostil, agresiv sau chiar violent. În astfel de scenarii de antrenament, limba țării respective trebuie să fie folosită de „locuitori”. Într-adevăr, pregătirea lingvistică este acum mai crucială ca niciodată pentru armata modernă. Dificultatea pentru armata de astăzi este că este obligată să desfășoare Operațiuni Militare în Teren Urban, dar dorește să evite Lupta în Zone Construite, adică MOUT fără FIBUA, acolo unde este posibil. Organizații precum Al-Qaeda și Taliban au realizat că este inutil să provoace o bătălie convențională în teren deschis și au apelat la ceea ce este, în esență, război de gherilă în alei întunecate și labirinturi de clădiri dense. Acest lucru oferă un avantaj insurgenților chiar și împotriva celei mai bine antrenate armate.
În ceea ce privește detaliile antrenamentului, un sistem major adaptat mediului urban este Simularea Angajamentului Tactic (TES), unde impulsurile laser înlocuiesc gloanțele. Simularea Efectelor Armelor (Weapon Effects Simulation – WES) poate fi, de asemenea, utilizată, iar dispozitive relativ inofensive de tip flash/bang/smoke sunt folosite pentru a crește realismul exercițiilor de pregătire. Inițial, TES/WES era utilizat în exercițiile pe teren pentru a înlocui gloanțele reale și oarbe, dar acum este folosit în complexe de clădiri false pentru antrenamentul MOUT. Cu toate acestea, complexul de clădiri trebuie să reflecte mediul în care trupele antrenate urmează să fie desfășurate. Nu este la fel de valoros să te antrenezi într-un sat fals în stil occidental dacă trupele trebuie să lupte în clădiri de stil și construcție diferite.
Factori Culturali și Tehnologia de Urmărire
Există, de asemenea, factori culturali semnificativi. Problema lingvistică este una majoră – multe incidente sunt cauzate de o lipsă de comunicare și înțelegere. Există diferite modele sociale și comportamentale, cum ar fi statutul femeilor și modul de a te comporta față de ele. Îmbrăcămintea civililor locali este importantă, mai ales când hainele largi pot ascunde arme sau chiar sexul purtătorului. Nu există răspunsuri ușoare pentru abordarea factorilor culturali, dar aceștia trebuie abordați, cele mai bune acțiuni decise și apoi antrenate înainte ca situațiile reale să fie confruntate.
În ceea ce privește tehnologia de antrenament, există și o necesitate de a urmări combatanții, astfel încât acțiunea să poată fi înregistrată și debriefată la Revizuirea Post-Acțiune (After-Action Review – AAR). Într-un complex de clădiri conceput pentru antrenament, dispozitive de urmărire pot fi atașate fiecărui soldat și, dacă este necesar, fiecărei arme. Acest lucru permite înregistrarea poziției lor 3D la intervale regulate, împreună cu acțiuni precum ochirea, armarea, tragerea și reîncărcarea. Astfel de dispozitive de urmărire sunt fabricate de companii precum Ascension, InterSense și Polhemus și utilizează legături în infraroșu și radio pentru a realiza urmărirea. Unitățile mici de urmărire inerțială pot asigura continuitatea urmăririi la nivel de personal și armă, între punctele detectate prin alte metode, cum ar fi IR și radio. În clădirile cu pereți solizi, un număr mare de receptoare de zonă pot fi utilizate pentru a asigura o urmărire completă și precisă, oferind o imagine detaliată a fiecărei mișcări și acțiuni.
Complexe de Antrenament MOUT
Complexe speciale de clădiri MOUT pentru antrenament cu arme false și cu laser au fost construite de ambele părți ale Atlanticului. În Marea Britanie, satul Copehill Down (CDV) face parte din Aripa de Operațiuni Urbane (Urban Operations Wing – UOW) a Centrului de Război Terestru al Armatei Britanice, Warminster (LWC). Satul a fost construit inițial pentru a modela un oraș din sudul Germaniei, iar ulterior a fost adăugat un model urban din Orientul Mijlociu, pentru a asigura relevanța culturală și arhitecturală a antrenamentelor. În SUA există cel puțin opt facilități de antrenament MOUT, iar în Germania, SUA are o facilitate MOUT la Centrul de Antrenament pentru Manevre de Luptă (Combat Manoeuvre Training Center) din Hohenfels. NATO și alte forțe au, de asemenea, un număr de astfel de situri de antrenament; cele mici sunt ușor de construit, dar cele mai mari necesită o planificare atentă și resurse adecvate atât pentru clădiri, cât și pentru ajutoarele de antrenament utilizate, cum ar fi sistemele laser și de urmărire.
Marea Britanie a dezvoltat un Sistem Compus de Antrenament Maritim (Maritime Composite Training System – MCTS) pentru Marina Regală. Faza 1 a acestuia este o capacitate de antrenament la țărm pentru Antrenamentul Echipelor de Război Navale (Warfare Team Training – WTT), incluzând un Control Comun al Mediului Sintetic (Common Synthetic Environment Control – CSEC). MCTS va dubla tipurile de nave incluse în antrenamentul bazat pe simulare, iar facilitățile vor fi situate în două locații principale: Portsmouth și Plymouth. Dispozitivele de antrenament vor fi reconfigurabile și vor utiliza Forțe Generate de Calculator (Computer-Generated Forces – CGF). S-a afirmat că MCTS va duce la o creștere de șapte ori a disponibilității antrenamentului specific tipului de navă și va oferi un sistem de antrenament de luptă de înaltă fidelitate. Multe dintre facilitățile de simulare la țărm ale MCTS vor fi la Școala de Război Maritim a Marinei Regale (RN Maritime Warfare School – MWS) de la HMS Collingwood, lângă Portsmouth. MWS este centrul de expertiză pentru specialiștii în război naval și ingineri de armament ai Marinei Regale. Aceasta derulează peste 800 de cursuri diferite, are un flux de aproximativ 25.000 de membri ai personalului Marinei Regale pe an și dispune de simulatoare de antrenament care includ puntea navei, Antrenamentul Echipei de Luptă (Combat Team Training – CTT), simulatoare de rachete și de artilerie. Toate aceste elemente contribuie la o pregătire exhaustivă și avansată pentru personalul naval.
Sisteme de Antrenament Aerian
Simulatoarele de Misiune Completă sunt disponibile pentru toate tipurile de aeronave de primă linie ale Armatei Britanice, Marinei și Forțelor Aeriene. În plus, pentru antrenamentul premergător utilizării aeronavelor de primă linie, avionul de antrenament avansat Hawk 128, aflat în prezent în serviciu, dispune de așa-numite sisteme de „antrenament încorporat” care simulează echipamentele de primă linie. Acestea includ afișaje radar sintetice și comutarea și lansarea armelor, chiar dacă Hawk nu transportă radar sau arme fizice. Acest lucru ilustrează principiul „descărcării” antrenamentului pe cel mai puțin costisitor vehicul sau sistem pe care antrenamentul poate fi efectuat. Hawk 128 face parte din sistemul de Antrenament Militar de Zbor al Marii Britanii (UK Military Flying Training System – UKMFTS). Acesta este un program pe 25 de ani pentru antrenarea tuturor rolurilor echipajului aerian din Armată, Marină și Forțele Aeriene. Pe lângă piloți, aceste roluri includ navigatori, observatori, electroniști aerieni, ingineri aerieni, șefi de încărcătură, artileriști, operatori de rachete, operatori radar, operatori sonar, C2 aerian (AWACS) și multe altele; peste 20 de roluri în total. Există, de asemenea, un program al Marii Britanii privind Antrenamentul Misiunilor prin Simulare Distribuită (Mission Training through Distributed Simulation – MTDS) care include rețele pe distanțe lungi cu alte națiuni, în special cu situl Laboratorului de Cercetare al Forțelor Aeriene ale SUA din Mesa, Arizona, asigurând o interoperabilitate crucială în operațiunile comune.
Servicii Centrale de Simulare la Nivelul Ministerului Apărării
La nivelul Ministerului Apărării (MoD), pe lângă ramurile de Antrenament din cele trei servicii, există o Direcție de Analiză, Experimentare și Simulare (Directorate of Analysis, Experimentation and Simulation – DAES). O Strategie de Simulare a MoD din Marea Britanie a fost formulată astfel încât capacitățile de simulare să fie mai adaptabile decât în trecut, pentru a răspunde nevoilor operaționale viitoare. A fost produs un sistem de Infrastructură și Servicii Comune de Simulare pentru Apărare (Defence Common Simulation Infrastructure and Services – DCSIS), un element al căruia sunt serviciile și infrastructura comune. Capacitățile de simulare urmează să fie conectate prin rețele comune și să utilizeze standarde și arhitecturi deschise ori de câte ori este posibil. Serviciile comune vor include date geospațiale, imagini, scenarii și forțe generate de computer. Un exemplu este un set de date afgane produs pentru MoD din Marea Britanie, care a fost deja utilizat în 10 proiecte și ar putea fi utilizat în alte 20. Se intenționează, de asemenea, utilizarea maximă a tehnologiei disponibile pe piață (off-the-shelf). Această politică generală nu include doar rolul de antrenament, ci și simulările pentru experimentare, achiziție și jocuri de război. În domeniul rețelelor, a fost dezvoltat un sistem britanic numit Rețeaua Comună de Asigurare a Interoperabilității Multinaționale (Joint Multi-National Interoperability Assurance Network – JMNIAN). Acesta este destinat să ofere servicii comune de simulare, o poartă comună către antrenamentul comun și de coaliție de la bazele de origine și să prevină achiziționarea fragmentată a rețelelor, uneori numite „stovepipes”. În 2008 existau aproximativ 20 de noduri JMNIAN și se intenționa să existe peste 40 până în 2011, consolidând astfel capacitățile de simulare și colaborare.
Întrebări Frecvente (FAQ)
Ce înseamnă „înalta fidelitate” în contextul simulărilor militare?
„Înalta fidelitate” se referă la gradul de realism și acuratețe cu care un simulator reproduce condițiile, comportamentele și efectele din lumea reală. Un sistem de antrenament de înaltă fidelitate oferă o experiență de instruire care este cât mai apropiată posibil de situația operațională reală, permițând soldaților să își dezvolte reflexe și decizii adecvate, fără a fi expuși riscurilor inerente ale unui antrenament cu muniție reală sau în condiții de luptă.
De ce este atât de important antrenamentul în mediu urban?
Antrenamentul în mediu urban este crucial deoarece majoritatea conflictelor moderne se desfășoară în zone populate. Terenul urban prezintă provocări unice, cum ar fi vizibilitatea redusă, numărul mare de obstacole, prezența civililor și complexitatea infrastructurii, care necesită tactici și tehnici specifice. Antrenamentul dedicat în aceste medii pregătește forțele pentru complexitatea și pericolele luptei casă cu casă, ambuscadelor și gestionării populației civile.
Cum contribuie tehnologia laser la realismul antrenamentului?
Tehnologia laser, utilizată în sisteme precum TES (Tactical Engagement Simulation), permite simularea precisă a focurilor de armă fără a folosi muniție reală. Când un soldat trage, un fascicul laser este emis și detectat de senzori purtați de „adversari”, înregistrând lovitura. Acest lucru oferă feedback imediat și realist asupra preciziei și eficacității focului, fără riscul rănirilor, permițând repetarea scenariilor și învățarea eficientă din greșeli într-un mediu sigur.
Ce este principiul „descărcării” antrenamentului?
Principiul „descărcării” antrenamentului se referă la efectuarea pregătirii pe cel mai puțin costisitor vehicul sau sistem pe care antrenamentul poate fi realizat eficient. De exemplu, în loc să se folosească avioane de luptă de primă linie scumpe pentru toate orele de zbor de antrenament, se utilizează avioane de antrenament avansate (precum Hawk 128) echipate cu sisteme care simulează funcționalitățile echipamentelor de luptă. Acest lucru reduce semnificativ costurile operaționale și de întreținere, maximizând în același timp eficiența pregătirii.
Ce rol joacă factorii culturali în pregătirea militară?
Factorii culturali sunt esențiali în pregătirea militară, mai ales în operațiunile desfășurate în țări străine. Înțelegerea normelor sociale, a limbii, a comportamentelor și a tradițiilor locale poate preveni neînțelegerile, poate construi încredere cu populația locală și poate reduce riscul incidentelor. Antrenamentul cultural îi ajută pe soldați să navigheze în medii complexe și să interacționeze eficient cu civilii, ceea ce este vital pentru succesul operațiunilor de stabilizare și contrainsurgență.
Concluzie
Antrenamentul militar realist nu este o sarcină ușoară și necesită timp, resurse considerabile și aplicarea constantă a tehnologiei moderne de pregătire. În Marea Britanie, o astfel de tehnologie este disponibilă, este utilizată activ, iar sistemele mai vechi sunt modernizate continuu pentru a răspunde cerințelor actuale. Pentru operațiunile în curs din Afganistan și Irak, cerința este ca personalul militar care va fi implicat în operațiuni reale să fie acum antrenat în aceste condiții înainte de a fi desfășurat, incluzând zona dificilă a terenului urban. Această abordare confirmă mantra fundamentală a pregătirii militare: „antrenează-te realist înainte de a lupta”. Prin aplicarea riguroasă a acestui principiu, personalul militar are cele mai bune șanse de a gestiona cu succes situațiile complexe și periculoase care apar în operațiunile reale, asigurând eficiența și siguranța misiunilor.
Dacă vrei să descoperi și alte articole similare cu Sisteme Avansate de Antrenament în Armata Britanică, poți vizita categoria Fitness.