Dezvoltarea Abilităților Polițistului: Dincolo de Experiență

În lumea complexă și dinamică a aplicării legii, unde fiecare decizie poate avea consecințe majore, conceptul de „pregătire la locul de muncă” este adesea menționat ca fiind calea esențială pentru a învăța meseria de polițist. Dar ce înseamnă cu adevărat acest lucru pentru ofițeri? Implică oare că, odată cu timpul petrecut în serviciu, ne vom îmbunătăți automat sau magic, doar prin participarea la schimb după schimb și gestionarea apel după apel? Faptul că ne grăbim la locul faptei, ne îndreptăm spre sunetele periculoase și ieșim nevătămați, cu suspectul în custodie, înseamnă că am devenit cumva mai buni doar prin simpla noastră prezență și participare la întâlnirea periculoasă? Sau există ceva mai mult în acest concept de „pregătire la locul de muncă” pe care ar trebui să-l facem pentru a valorifica fiecare experiență, indiferent cât de mică sau mare, pentru a ne îmbunătăți performanța?

Ce înseamnă cu adevărat „Pregătirea la locul de muncă”?

Atunci când mă gândesc la pregătirea la locul de muncă, nu îmi imaginez un mediu în care te prezinți la serviciu și te descurci „din mers”, sperând că lucrurile vor merge așa cum crezi. Nu, ceea ce îmi imaginez prin pregătirea la locul de muncă este că înveți din fiecare experiență și te concentrezi pe valorificarea lecțiilor învățate pentru a te îmbunătăți în meserie. Ofițerii de aplicare a legii sunt membri ai unei profesii care nu își practică în mod obișnuit abilitățile tactice. Doar un conflict violent constant și o criminalitate violentă, o condiție prea inacceptabilă pentru a fi chiar și contemplată, ar permite o astfel de practică. Astfel, perfecționarea și dezvoltarea abilităților de menținere a păcii în rândul forțelor de ordine trebuie realizate prin alte mijloace. O înțelegere a teoriei tactice este o fundație importantă pentru stăpânirea tacticilor, dar teoria singură te va duce doar până la un anumit punct. Utilizarea exercițiilor de luare a deciziilor și a criticilor de luare a deciziilor sunt câteva modalități prin care ofițerii pot dobândi experiență și pot învăța să transpună teoria tactică în practică, experiență care altfel nu ar putea fi obținută.

De ce este crucială dezvoltarea abilităților tactice?

Cercetările au arătat că cel mai important principiu al performanței abilităților este că abilitatea depinde de baza de cunoștințe. În general, cu cât cineva a practicat mai mult într-un anumit domeniu, cu atât performanța este mai bună și, din toate indicațiile, această creștere a expertizei se datorează îmbunătățirii bazei de cunoștințe. Același principiu este valabil și pentru tactici, și aici intervin exercițiile de luare a deciziilor, cunoscute și sub numele de Jocuri de Decizie Tactică (JDT).

Jocuri de Decizie Tactică (JDT) – O Metodă Revoluționară

Helmuth von Moltke este creditat cu afirmația: „Problema este să înțelegi, în nenumărate cazuri speciale, situația reală care este acoperită de cețurile incertitudinii, să evaluezi corect faptele și să ghicești elementele necunoscute, să iei o decizie rapid și apoi să o execuți cu forță și neînduplecare.”

În cartea sa „Mastering Tactics”, MAJ John Schmitt afirmă că „jocurile de decizie tactică (JDT) sunt o modalitate simplă, distractivă și eficientă de a-ți îmbunătăți capacitatea de luare a deciziilor și acuitatea tactică, de a-ți îmbunătăți stăpânirea artei războiului.” În aplicarea legii, jocurile de decizie tactică îmbunătățesc arta operațiunilor sau ceea ce îmi place să numesc arta operațională a poliției – sau capacitatea noastră de a lua ceea ce știm, de a ne adapta și apoi de a aplica la un anumit set de circumstanțe pentru a afecta strategia noastră pe stradă, punând capăt unui eveniment violent folosind tactici adecvate. MAJ Schmitt continuă spunând că „la fel ca majoritatea abilităților, poți îmbunătăți capacitatea de luare a deciziilor tactice prin practică.” Ideea din spatele JDT-urilor este să te pună în rolul unui polițist confruntat cu o problemă tactică, să-ți ofere o cantitate limitată de timp și informații și să-ți ceară să dezvolți un plan pentru a rezolva problema. Maj Schmitt explică că, prin rezolvarea repetată a unor astfel de probleme, vei învăța nu doar să iei decizii mai bune, ci vei învăța și să iei decizii mai bine, adică mai rapid și mai eficient. Vei învăța să privești o situație și să-i percepi instantaneu caracteristica esențială și să ajungi direct la miezul problemei.

Am folosit jocuri de decizie tactică (solitare, de grup și joc liber) în antrenamentele mele de un deceniu și funcționează foarte bine în construirea încrederii ofițerilor.

Tipuri de Jocuri de Decizie Tactică

Există mai multe modalități de a implementa Jocurile de Decizie Tactică, fiecare cu beneficiile și cerințele sale specifice:

• Joc Solitar (Solitary Play)
  Jocul solitar este exact ca gândirea de tip „dacă/atunci”, doar că îți notezi răspunsul tactic (cum) și raționamentul (de ce) ca răspuns la un scenariu care ți-a fost dat. Această metodă individuală permite o reflecție profundă și o structurare clară a procesului de gândire.
• Joc în Grup (Group Play)
  În JDT-urile de grup, lucrați la problema tactică ca o echipă sau o unitate, folosind pixul, hârtia și o hartă. Voi, din nou, explicați răspunsul vostru (cum) și raționamentul (de ce). Beneficiul jocului în grup este că, pe măsură ce lucrați la problemă în mod colectiv, vedeți perspective diferite de la diferiți participanți și alternative și opțiuni la propriul mod de a gândi problema devin clare. Pe scurt, realizezi că există mai mult de o opțiune tactică viabilă pentru o situație. De asemenea, înveți să comunici mai bine planurile și opțiunile între voi atunci când folosiți jocul în grup, ceea ce este un efect destul de puternic și foarte necesar. Jocul în grup generează, de asemenea, discuții despre concepte tactice și creează un interes sporit pentru tactici în general.
• Joc Liber (Free Play)
  JDT-urile de joc liber sunt exerciții de joc de rol cu muniție de simulare (simmunitions) – sau, dacă nu aveți SIMM-uri, folosiți arme de antrenament roșii și/sau albastre. Cu jocul liber combinați atât abilitățile cognitive, cât și cele fizice necesare pentru a rezolva problema într-o întâlnire cât mai apropiată de viața reală. Când scenariul de joc liber este finalizat, atât echipa albastră (ofițerii), cât și echipa roșie (adversarii) critică răspunsul și acțiunea întreprinsă. Puterea jocului liber este că trebuie să te miști, să vorbești, să gândești și să acționezi în timp ce te confrunți cu un adversar(i). Acest lucru condiționează aspectele mentale și fizice ale luării deciziilor tactice și ale acțiunii în viața reală.

Jocul solitar, de grup și jocul liber sunt toate modalități eficiente de a desfășura JDT-uri, atât jocul solitar, cât și cel de grup fiind o modalitate ușoară și rentabilă de a-ți face repetițiile. Poți desfășura JDT-uri solitare și de grup într-un interval scurt de timp, doar cu pixul și hârtia, în timpul apelului sau în alt moment în timpul schimbului, când există timp liber. Jocul liber „forță contra forță” necesită puțin mai multă coordonare, dar cu efort și cooperare din partea tuturor, se poate face și în timpul unui schimb.

Beneficiile Profunde ale Jocurilor de Decizie Tactică

Cea mai mare lecție învățată din utilizarea JDT-urilor este că ele îi învață pe ofițeri CUM să gândească, spre deosebire de a le spune ce să gândească. JDT-urile, în toate formele lor, creează și cultivă rezolvatori de probleme tactice. Ofițerii învață, de asemenea, că nu există o singură soluție la o problemă tactică și, prin urmare, învață să-și îmbine gândurile și ideile cu politicile și procedurile departamentale, permițând o mai bună luare a deciziilor și răspunsuri adaptabile, sigure și eficiente la multitudinea de probleme cu care se confruntă ofițerii de poliție. Feedback-ul pe care l-am primit de la toți cei care participă la exercițiile de luare a deciziilor se simt mult mai încrezători în abilitățile lor ca urmare a utilizării JDT-urilor. Încep să înțeleagă DE CE-ul din spatele tacticilor pe care le folosesc, în loc să urmeze orbește o listă de verificare a tehnicilor.

Implementarea Jocurilor de Decizie Tactică în Pregătirea Polițiștilor

Întrebarea se reduce la cât de mult înseamnă pentru tine siguranța ofițerului și eficacitatea tactică? Atingerea nivelului dorit necesită să îți pui în practică vorbele! Jocurile de Decizie Tactică se aliniază perfect cu principiile de Învățare bazată pe probleme (ÎBP), așa cum sunt ele descrise în manualele de pregătire post-academie pentru ofițerii de poliție. Aceste manuale, cum ar fi Manualul Ofițerului de Pregătire (PTO Manual), Manualul Trainee-ului și Prezentarea Generală și Introducerea, subliniază importanța învățării active și a aplicării practice a cunoștințelor. JDT-urile completează aceste resurse, oferind un cadru structurat pentru exersarea și consolidarea abilităților decizionale într-un mediu controlat și sigur.

Perspective Viitoare: Critica Deciziilor și Revizuirea Post-Acțiune

Luna viitoare voi examina o altă componentă critică pentru dezvoltarea decidenților – critica luării deciziilor (CLD) / revizuirea post-acțiune (RPA). Vom analiza modul în care putem utiliza procesul CLD/RPA după un JDT, pe lângă utilizarea lor regulată după un eveniment real gestionat de ofițeri pe stradă. Rămâneți orientați!

Tabel Comparativ: Tipuri de Jocuri de Decizie Tactică

Întrebări Frecvente

Ce sunt Jocurile de Decizie Tactică (JDT)?
Jocurile de Decizie Tactică sunt exerciții simulate, concepute pentru a plasa ofițerii în situații tactice complexe, cerându-le să ia decizii rapide și eficiente cu informații limitate, similar cu scenariile din lumea reală.

De ce sunt JDT-urile importante pentru polițiști?
JDT-urile sunt cruciale deoarece ofițerii nu pot exersa în mod regulat abilitățile tactice în situații reale periculoase. Ele oferă un mediu sigur pentru a dezvolta gândirea critică, luarea deciziilor sub presiune și adaptabilitatea, îmbunătățind siguranța ofițerilor și eficacitatea intervențiilor.

Pot fi implementate JDT-urile cu ușurință în pregătire?
Da, tipurile de JDT precum jocul solitar și jocul în grup sunt foarte ușor de implementat, necesitând doar pix, hârtie și scenarii. Ele pot fi desfășurate rapid, chiar și în timpul pauzelor sau a apelurilor de serviciu. Jocul liber necesită mai multă coordonare și resurse, dar este la fel de valoros.

Care este scopul principal al JDT-urilor?
Scopul principal al JDT-urilor este de a învăța ofițerii CUM să gândească în situații tactice, mai degrabă decât să le dicteze soluții predefinite. Ele cultivă rezolvatori de probleme, încurajează gândirea adaptabilă și cresc încrederea ofițerilor în propriile abilități de a lua decizii informate și sigure.

JDT-urile se potrivesc cu alte forme de pregătire?
Absolut. JDT-urile sunt o componentă excelentă a programelor de pregătire post-academie, în special cele bazate pe Învățare bazată pe probleme. Ele completează manualele și cursurile teoretice, oferind o platformă practică pentru aplicarea cunoștințelor și dezvoltarea deprinderilor esențiale.

Concluzie

Adevărata „pregătire la locul de muncă” pentru un polițist nu este un proces pasiv de acumulare a orelor de serviciu, ci o abordare proactivă și deliberată a învățării. Prin integrarea Jocurilor de Decizie Tactică în rutina de pregătire, ofițerii pot transforma fiecare experiență într-o oportunitate de creștere, dezvoltându-și o bază solidă de cunoștințe și abilități decizionale. Această metodologie nu numai că îmbunătățește performanța individuală și de echipă, dar contribuie în mod direct la siguranța ofițerilor și la eficacitatea generală a forțelor de ordine. Investiția în astfel de practici este, fără îndoială, o investiție în viitorul unei forțe de poliție mai sigure, mai competente și mai încrezătoare. Este timpul să trecem de la simpla participare la o învățare intenționată și transformatoare.

Dacă vrei să descoperi și alte articole similare cu Dezvoltarea Abilităților Polițistului: Dincolo de Experiență, poți vizita categoria Fitness.